Reabilitarea Cetății Aradului. Analiză, Strategie, Etapizare(I)

cetatea-aradului-proiect-reabilitare-amalia-ignuta
Prima parte din proiectul Amaliei Ignuța privind posibilitățile de reabilitare ale Cetații Aradului.

©Autor – Amalia Ignuța

C O N T E X T

C o n t e x t  i s t o r i c

Construită între 1763-1783 la initiațiva Mariei Tereza, amplasamentul cetății a fost ales în exteriorul localității, pe malul sudic al râului, implicând demolarea unei părți consistente a așezării de pe atunci, precum și resistematizarea buclei Mureșului. La construcția fortăreții au participat, de-a lungul celor 20 de ani, atât populația locală cât și specialiști ai armatei austro-ungare. Datorită caracterului său, devine de la început, locul de întâlnire între diverse naționalități. Ridicată cu scopul de a afirma o putere, ajunge să adăpostească o serie de evenimente definitorii unui conflict sau altul, și nu numai din punct de
vedere strict militar. De la început, ea marchează o „luptă”; cea dintre manevrele strategice ale imperiului și locuitorii orașului [în special comercianții și mesteșugarii], Aradul riscând să fie mutat pe locul actualei comune Zimand sau Utviniș. Cetatea se bucură de un context construit unitar, formând împreună cu țesutul istoric un fond comun, valorificându-se reciproc, atât din punct de vedere istoric, cât și arhitectural și cultural.

B u c l a  M u r e ș u l u i

În prezent, cetatea Aradului este situată în exact inima orașului, cu toate acestea fiind însă percepută ca o extremă a acestuia. Sistematizarea cursului Mureșului a definit o peninsulă ce curând, datorită funcțiunii cetății a devenit o insulă, ‘scurcircuitată’ față de oraș prin însăși arterele de circulație ce creează legătura între malul drept și cel stâng. Lipsa aproape totală a pasarelelor de legătură între cartiere și cetate, precum și nefuncționalizarea spațiului verde de pe malul stâng al culoarului Mureșului [exceptând Ștrandul – problematic și el în urma restructurării rezolvate la nivel de garduri și diferențieri de taxe pe zone] neagă oportunitatea culturală, turistică și economică a dezvoltării cetății. Faleza, împreună cu Ștrandul, sunt încercări ale comunității de a ‘asedia’, vizual și fizic, acest obiectiv tabu, reprezentând piloni strategici pentru implementarea unei conștientizări a societății față de patrimoniul existent ‘dincolo de Mureș’.

F o r t i f i c a ț i a

Cetatea are șase colțuri [cu încă 6 bastioane și 12 cazemate] neregulat dispuse, în unghi ascuțit, dând naștere la unghiuri intrânde și ieșinde, fețele devenind în același timp și flancuri. Șanțul este lat de 250 m, cu o contraescarpã în formã de dinți de fierãstrãu. În exteriorul șanțului se află un mic val de pãmânt, pânã la malul Mureșului. Întregul sistem de fortificații se dezvoltă pe o lungime de 1200 m și o lãțime de 900 m. În interiorul curții se găsește fosta mănăstire franciscană ridicatã în 1781 în stil baroc și încă alte două clădiri de mărimi comparabile, tot în stil baroc. Acest complex interior, așezat pe un teren de 18 hectare este înconjurat aproape pe fiecare latură de spații verzi. Clădirile sunt organizate în centrul curții, în jurul
unei piețe de dimensiunea pieței Unirii din Timișoara. În total sistemul defensiv ocupă 74 ha, iar toată bucla Mureșului ce adăpostește cetatea are o suprafață de 200 ha. Zona Monumentelor Protejate a Aradului, incluzând cetatea și cursul Mureșului, are aproximativ 600 de ha. În prezent o treime din această zonă este nevalorificată.

E T A P I Z A R E

Propunem trei faze ce caută asimilarea cetății de către cetățeni. Urmărim prin această strategie atât crearea unui punct turistic important cât și o dezvoltare cu adevărat sustenabilă, luând ca reper toți factorii importanți: de la societate, până la cultură, agrement și economie.

Aceste 3 etape constau în activarea, succesivă, a unor noduri cheie.
Prima etapă este împărțită în trei faze, fiecare activând câte un pol dedicat celor trei mari categorii de dezvoltare: culturală, de agrement și economică – – -> se crează mecanisme care pot funcționa independent dar care relaționează activând atât polii respectivi cât și curtea. A doua și a treia etapă se vor axa pe dezvoltarea|specializarea|consolidarea activităților implementate în prima etapă – – -> mecanismul devine mai complex, înglobând mai mulți poli diverși.
De asemenea vedem ca prim pas important “atacarea” cetății dinspre exterior înspre interior. Aceasta variantă are ca argument puternic existența unor spații mai mici [deci implicit mai ușor de controlat] dar care au un impact mult mai mare asupra trecătorului decât curtea cetății, în prezent ascalată, potrivită însă pentru evenimente de mult mai mare anvergură [posibile și veridice doar atâta timp cât societatea le poate organiza].

C o n c l u z i i  g e n e r a l e  E t a p a 1
  1.  inserarea de poduri pietonale și ciclabile permanente | pasarele conectoare | poziționate în legătură cu noduri importante de circulație – – -> accesul pe suprafața peninsulei
  2.  implementarea de proiecte de reabilitare pe culoarul verde al Mureșului | revitalizarea Ștrandului ca pol important de agrement și economic – – -> apropiere și apropriere
  3.  Etapa 1 _ alternarea polilor activați cu cei păstrați la condiția existentă + începerea lucrărilor de consolidare|restaurare asupra mănăstirii franciscane din curtea cetății – – -> păstrarea reperului pentru urmărirea evoluției reabilitării | crearea de trasee conectoare între poli prin incinta cetății – includerea mănăstirii în mecanism
  4.  Inundarea șanțului de apărare de pe latura sudică – – -> transformarea peninsulei în insulă , aducerea acesteia la scara orașului prin mici porturi destinate transportului pe apă – conectarea Aradului cu cetatea
  5.  Relaționarea fiecărui pol funcțional cu zonele adiacente lor – – – > polul A – conectarea lui cu poarta dinspre podul Decebal și cu orașul | polul B – relaționare cu Ștrandul – funcțională, fizică și economică | polul C – în dialog cu cea de-a doua poartă și cu podul Timișorii – conexiunea cu exteriorul orașului
    O B S E R V A Ț I E: Prin activarea alternativă a polilor și prin inundarea șanțului se înconjoară cetatea controlând și valorificând puncte strategice în dezvoltarea ei, în același timp creându-se trasee conectoare, prin curtea cetății, între acești poli – procesul de restaurare a mănăstirii va deveni evenimentul urmărit de-a lungul acestor trasee, de la începuturi până în faza finală -> traseu cu eveniment.
 F a z a 1
A c ț i u n i
  • deschiderea ansamblului A cu destinație culturală, de agrement și strategică [finalizată cu inundarea șantului de apărare, gest cu totul necesar, având în vedere poziționarea cetății pe malul Mureșului]
 C o n s e c i n ț e
  • circuite tematice spre puncte importante atât din oraș cât mai ales din apropierea lui + porturi destinate transportului pe apă
  •  conștientizarea importanței unui viitor traseu terestru [deasupra zidurilor] ce ar oferi perspective de la înălțime într-un oraș ce nu are puncte înalte!
 F a z a 2
 A c ț i u n i
  •  activarea ansamblului B situat în contact direct cu ștrandul și implicit cu Mureșul
 C o n s e c i n ț e
  •  se creaza un pol individual, de agrement si turistic, care sa preia din atribuțiile ansamblului A – se începe specializarea polilor
F a z a 3
A c ț i u n i
  •  activarea ansamblului C în relație cu podul Timișorii și cu cea de-a doua poartă
C o n s e c i n ț e
  • pe un fond cultural și de agrement deja existent, se așează un layer economic destinat vizitatorilor, axat pe centre de conferință și training

….. Va urma.

©Autor – Amalia Ignuța

”Extras din Lucrarea de diplomă din cadrul Facultății de Arhitectură Timișoara, 2011, << Reabilitarea Cetății Aradului >>, elaborat de către arhitect Amalia Ignuța”

Mulțumim pe această cale domnișoarei Amalia Ignuța pentru sprijinul acordat în publicarea acestui material.

P.S.: Înscrie-te la newsletterul nostru pentru a primi pe mail continuarea acestui proiect precum și alte informări referitoare la situația Cetații Aradului și a demersurilor noastre.

3 thoughts on “Reabilitarea Cetății Aradului. Analiză, Strategie, Etapizare(I)

Leave a Reply