Reabilitarea Cetății Aradului. Analiză, Strategie, Etapizare(VI)

R E A B I L I T A R E

©Autor – Amalia Ignuța

‘Prin termenul ‘r e a b i l i t a r e’ literatura de specialitate identifică de regulă o abordare a re-proiectării existentului construit, structurată pe principii conservative, asociate necesității adecvării la cerințe contemporane a unor clădiri vechi, deseori aflate într-o stare avansată de uzură fizică și morală, fără a se preciza conținutul concret al intervenției.
Accepțiunea holistică a termenului corespunde marii varietăți ce caracterizează patrimoniul construit și, ca atare, diversității diversității de situații în ceea ce privește conținutul intervențiilor. Funcție de particularitățile cazului concret abordat, intervenția poate căpăta motivații și finalități diverse, exprimate diferit în termeni operaționali: de la simpla meținere în funcțiune a clădirilor, din considerente stric socio-economice, până la proiectarea unor intervenții scrupulos conservative, exclusiv din considerente culturale, susținute de o valorificare contemporană adecvată.
Ca demers ce are în vedere utilizarea eficientă a resurselor în domeniul construitului, reabilitarea presupune intervenția minimă necesară pentru valorificarea contemporană a substanței materiale moștenite.
Cu alte cuvinete, r e a b i l i t a r e a este, mai curând, un concept ce definește o  a t i t u d i n e în raport cu patrimoniul construit și nu o categorie de intervenție.


În reabilitare, conținutul concret al intervenției se clarifică deci și se conturează pe măsura fiecărui caz în parte. Ca atare, tema proiectului nu preexistă, ci se precizeză pe măsura cunoașterii obiectului construit și reprezintă de regulă varianta optimă de valorificare contemporană a substanței construite existente. Rezultă de aici o primă deosebire fundamentală între proiectarea reabilitării și proiectarea unei clădiri noi.Ceea ce deosebește în mod esențial reabilitarea de producția de clădiri noi este deci valența sa conservativă, menită să atribuie semnificații noi unui proces de transformare, înțeleasă în acest caz ca o ‘reorientare’ către alte forme de utilizare, alte cerințe sociale, alte roluri în cadrul suprasistemului.’ Rodica Crișan – ‘Reabilitarea locuirii urbane tradiționale’
În concluzie, proiectul prezentat succint în aceste planșe are la bază o analiză a situației existente din care s-a desprins o etapizare menită să distribuie strategic acțiunile necesare pentru reactivarea acestui complex mecanism construit. În continuare se prezintă situația finală – în viziunea aceasta – din punct de vedere a repartizării funcțiunilor, a circulațiilor, a serviciilor și activităților implementate de-a lungul celor trei etape.
Necesitatea exemplificării abordărilor gândite a dus la proiectarea unei intervenții destinată primei faze a celei dintâi etape din cadrul procesului de reabilitare. Este vorba despre un ‘complex meșteșugăresc’ destinat celor ce se vor ocupa cu restaurarea și întreținerea atât a spațiului verde cât și a celui construit – profesioniști și cetățeni.
Această intervenție este gândită precum un mecanism captator și generator de energie și interacțiune, dispus pe sit în spațiul interstițial, abordând o tehnică reversibilă.
Caracterul pavilionar al ansamblului semi-îngropat face ca intervenția să nu fie percepută ca o construcție de sine stătătoare, ci mai degrabă să fie experimentată ca pe un parcurs, semnalat de cele două ‘porți’ supra-terane.

©Autor – Amalia Ignuța

”Extras din Lucrarea de diplomă din cadrul Facultății de Arhitectură Timișoara, 2011, << Reabilitarea Cetății Aradului >>, elaborat de către arhitect Amalia Ignuța”

Mulțumim pe această cale domnișoarei Amalia Ignuța pentru sprijinul acordat în publicarea acestui material.

P.S.: Înscrie-te la newsletterul nostru pentru a primi pe mail continuarea acestui proiect precum și alte informări referitoare la situația Cetații Aradului și a demersurilor noastre.

Leave a Reply